Anul nerușinării

2018 va fi anul nerușinării în spațiul public și nu mă aștept la nimic bun, din punctul ăsta de vedere. Am văzut încă din 2017 cum a crescut apetitul tuturor pentru scandal, începând cu partidele de la putere, care s-au ocupat excesiv de problemele juridice ale lui Dragnea&Tăriceanu, și terminând cu opoziția, divizată în muții complici de la PNL și scandalagiii iresponsabili de la USR.

Chiar zilele astea, când un parlamentar USR face un denunț și iese imediat în fața DIICOT să decreteze cine e vinovat și cine nu, ni se arată o mostră despre cum va fi 2018. Da, tuturor li se pare că, dacă nu faci scandal, nu te bagă marea masă a populației în seamă! E noua modalitate a politicienilor de a împărți găleți televizate cu ulei și făină.

Treaba e că, în astfel de momente de „revoluție” sălbatică, pică și capete nevinovate. Până și acuzatorii publici au mari șanse să ajungă la rândul lor acuzați și „decapitați”, pentru că, da, roata se învârte.

Turnătorie TV

Ziceam despre deputatul USR care e de-a dreptul isteric pe tv și Facebook, legat de doctorul Mihai Lucan. O fi având dreptate, dar zău dacă un pic de reținere n-ar fi mai utilă justiției pe care o cere repede-repede. Îmi displace modul în care transformă un denunț în turnătorie și indică precis vinovații: toți cei care l-au cunoscut sau au avut vreo treabă cu Lucan.

Întrebat despre dovezi, deputatul Emanuel Ungureanu a răspuns în general cu „e de notorietate, a scris în ziar!”. WTF!? N-am auzit pe nimeni să-i spună „stai nene un pic, ai făcut denunțuri, bravo, așteaptă să vedem ce spune Justiția, că nu tot ce e imoral e și infracțiune!”.

Pe bune, e incredibil cum s-a ajuns de la un potențial autor de deturnări de fonduri și director abuziv de spital, la un nou „dr. Mengele”. Dintre cei care au făcut legătura asta știe cineva măcar un pic cine-a fost Mengele? Normal că nu, dar dă bine, în procesele astea orchestrate public.

Pe 8 mai 1794, presedintele tribunalului revolutionar din Paris, Jean-Baptiste Coffinhal, îl condamna la moarte pe cel care a descoperit principiul conservarii energiei, Antoine Laurent de Lavoisier, cu următoarele vorbe: „Republica nu are nevoie nici de savanți, nici de chimiști și, ca urmare, cursul Justiției nu poate fi oprit”.

Interesele poartă…

Deși acum e mult entuziasm „revoluționar” și o grămadă de activiști politici sau civici își caută un stârv în care să mai dea un picior, în mod sigur istericii vor sfârși sub aceeași ghilotină a „opiniei publice” asmuțite discreționar și manipulator.

Și unii activiști au devenit de-a dreptul grețoși, s-au agățat de steagul anticorupției, dar dacă-i întrebi direct nu-s în stare să explice într-o frază simplă din ce trăiesc. Realmente, ca „influencer”, ziarist ori activist nu poți striga „hoții!”, dacă veniturile tale nu sunt la vedere. „Manifestanții sunt de două feluri: cu agende politice și sincer preocupați de soarta justiției”, a constatat și Alina Mungiu, care a tratat cu mare reținere evenimentele din 2017, la câteva luni după ce din arbitră a devenit propagandistă în susținerea unor candidați.

Am fost și eu, ca ziarist, la protestele din 2017, la toate din Bacău. Am văzut și corupți în fruntea coloanei, am fost înjurat că nu văd dublu sau triplu când am apreciat numărul participanților, am auzit tot felul de activiști făcând propagandă pentru unul sau altul. Oricât de nelegitim ar fi fost ce-au făcut cei de la putere, eu nu pot fi de acord ca argumentele contra să fie altă propagandă și alte minciuni.

Există un public pentru decență

Echilibrul și rațiunea sunt soluția corectă, îi anunț pe politiceni că există un public destul de consistent și valoros electoral pentru decență. Și în 2018, deși nu e vizibilă prin piețe sau pe culoarele puterii, decența #rezistă într-o mare parte a populației, probabil cea care contează cu adevărat, pentru că nu-și schimbă convingerile după „indicațiile prețioase” ale activiștilor de la tv sau de pe Facebook.

Anul nerușinării, 2018, mai are o șansă, și nu e ultima.