După o scurtă și discutabilă campanie de promovare, cu interviuri de-ale directorului în care nu zicea bre nimic, da’ nimic, s-a redeschis magazinul Luceafărul. Fala comerțului băcăuan de pe vremea lui Ceușescu a stat închisă aproape doi ani, din cauză de măsuri PSI post-Colectiv.
Nici înainte să se închidă nu mai intram, după cum nu prea mai intra nimeni. Am fost acum, de curiozitate, să văd dacă managementul a învățat ceva comerț milenial. Nope! Pustiu – pustiu. Nu mai spun, acceași atmosferă sinistă, de zici că intri într-o clădire de la Cernobâl (n-am fost, am văzut poze!).
Am ieșit repede, când am văzut că pe jos încă sunt ciungile luate în picioare, lipite și împietrite de dinaintea închiderii. Plus impresia de jeg peste tot, jeg de-ăla nespălat cu anii!
Acuma, pe bune, cu se se ocupă și din ce trăiește magazinul Luceafărul? Și puținii chiriași din ce naiba își duc viața, că și în pustiu măcar te întreabă cineva dacă ai bască?!
Lasă un răspuns