Sorin Grindeanu a clipit aseară, agitat, a zis că nu-și dă demisia și pace. Multora le-a plăcut, pentru că Dragnea le e antipatic, însă situația e anormală: un premier trebuie să poată fi schimbat de partidul care l-a pus, indiferent de portițele legale și pretextele prin care respectivul șef de guvern ar mai vrea să rămână în post.
Responsabilitatea politică a guvernării nu cade în sarcina premierului, decât dacă e și șeful partidului care a câștigat alegerile, cum a fost cazul lui Victor Ponta, dar acum PSD decontează electoral ceea ce face Grindeanu. Deci partidul trebuie să decidă.
În fond, de ce e simpatizat Grindeanu, o fi avut o guvernare performantă? A crezut cineva „mărețele realizări” înșirate isteric în miez de noapte? Adică, pe bune, ianuarie și februarie s-au pierdut cu Ordonanța 13, la care sclavul lui Dragnea nu a ieșit public să facă scandal, a votat-0 supus. Chiar și aseară, Grindeanu, deși i s-a ridicat mingea la fileu, nu a putut spune că Liviu Dragnea face presiuni pentru schimbarea legislației anticorupție. Deci?!
Am asistat la un șantaj „în direct și la o oră de maximă audiență”, între oameni care au fost sclav și stăpân până când sclavul și-a găsit alt stăpân, în propriul partid. Nu e treaba unui premier care pleacă să pună condiții referitoare la cine-l urmează în post. Mai ales că nu e posibil să obții numirea unui nou premier, câtă vreme precedentul nu a demisionat.
Deci, practic, Grindeanu nu vrea decât să i-o tragă fostului stăpân, care o fi exagerat cu biciul dincolo de limita de suportabilitate pe care orice vită în jug o are. Asta nu înseamnă că Dragnea o fi vreun personaj pozitiv, însă e legitim ca un șef de partid să ceartă demisia prim-ministrului pe care l-a pus în funcție.
Aseară, Grindeanu, se lamenta că nu CEx-ul PSD decide, statutar, ci Congresul. Pe bune, pe cine interesează luptele interne din PSD și respectarea unui statut de partid?!
Atitudinea lui Grindeanu ar fi parțial explicabilă, dacă Dragnea i-ar fi cerut să facă ilegalități. În acest caz, ar fi trebuit să iasă public și să facă scandal înainte să i se ceară demisia, ca să nu pară un caraghios ce se agață de putere. Și apoi, care putere? Cred că nici portarul de la Palatul Victoria nu-l mai salută slugarnic, în dimineața asta!
Pe de altă parte, tot aseară, Dragnea și Tăriceanu au fost extrem de neconvingători. E limpede că „evaluarea” e o abureală de doi lei, ca să ascundă „pohta” de a pune alt premier. Simplul fapt că nu o recunoaște arată că Dragnea are planuri ascunse și intenții oneroase încă neexprimate în public.
Vom vedea zilele astea cât de tăcut este „poporul PSD”, după cum sunt convins că Dragnea le va scoate la atac pe Lia Olguța Vasilescu și Gabriela Firea, cele două vipere diafane dispuse oricând să se arate fidele.
PS. Grindeanu n-avea ce căuta în fruntea Guvernului, pentru că nici Liviu Dragnea n-avea ce căuta în fruntea vreunui partid. Aici, Sorinel are dreptate, amândoi trebuie să plece, de mânuță.
Lucrurile ar putea fi mult mai simple. Grindeanu e un lider obscur din Banat. Fotoliul de prim-ministru e mult peste ce-ar fi putut spera, privindu-se realist. Iar acum, in prezenta circumtanta, Grindeanu a sesizat o oportunitate. Aceea de a câștiga întreaga șefie a partidului.
De aici, nu mai contează cine e Grindeanu ci cum poate fi ambalat. El poate fi liderul corect, NEPLAGIATOR și NEPENAL, prooccidental, care să ducă o guvernare decentă până în 2020. În antiteză cu „baronul Dragnea”, el e mult mai ușor vandabil!
Practic, prin „răpunerea” lui Dragnea de către Grindeanu în aceeași perioadă în care Iliescu e trimis în instanță, la nivel de imagine, ar putea fi un semnal de primenire a PSD-ului. Cine știe, în final, cum vor vedea lucrurile liderii din teritoriu?
@Niki Vranceanu: De acord cu tine, dar situația trebuie tranșată în PSD.