La Milano sau Torino, nu ești considerat înstărit, dacă nu ai și un apartament pe Rivieră, fie chiar și cea italiană. Turismul e înfloritor tot anul, cu vârfuri estivale. Anul 2010 a fost de cotitură, pentru că turismul a scăzut, dar puțin, în comparație cu reducerea cheltuielilor.
Mulți italieni și francezi, când vin la apartamentele de vacanță, se duc mai întâi la supermarketuri, de unde-și fac toate cumpărăturile. Cam ca turiștii mai săraci, de pe la noi, care-și iau cu ei de-acasă portbagaje pline cu de-ale gurii.
Proprietarii de baruri și restaurante de pe Riviera Italiană au constatat că micii burghezi nu se sfiesc să-și facă singuri sandvișuri, în camere. Criză. Totul de la supermarketuri. Aproape zero cheltuieli în apropierea plajelor. Asta a dus la cifre de afaceri catastrofale pentru micile afaceri cu specific turistic. Până și cafea își fac turiștii în camere.
Dincolo de graniță, pe Riviera Franceză, Nisa nu face notă discordantă, deși acolo proporțiile încă au loc să crească. Relevante mi se par pozele pe care le-am făcut, cam la ora mesei. Restaurante aproape goale, străzi pline de turiști.
E bine totuşi că micii burghezi au ce mânca acasă…
Ce bine arata pozele pe contrastul asta alb.