Un sfat, doua pentru taranii care n-au mers cu trenul sau autocarul, dar calatoresc voiosi cu avioanele.
Mai intai, trebuie inteles conceptul de „bagaj de mana”. E chestia aia relativ mica, in care-ti pastrezi actele, ceva de haleala, banii, medicamentele, servetele sau alte lucruri ori urgente, ori greu de inlocuit. In niciun caz, tarane, cufarul de-un metru cub nu poate fi numit bagaj de mana.
Ce ti se poate intampla, boule, daca nu tii cont de cele de mai sus? Simplu. Incurci pe toata lumea, vrei sa-ti cumperi un coniac (normal ca se bea in avion!) si trebuie sa cotrobaiesti in „bagajul de mana”, dupa cei cinci euro. Fireste, nu esti singur, jumatate dintre pasageri procedeaza ca tine, ceea ce nu inseamna ca esti mai putin bou. Inseamna doar ca fenomenul se generalizeaza.
Tu, vaco, ai tinut neaparat sa infunzi buda, la mare altitudine. La fel procedezi si acasa, dar aici ai bagat un bonus: ai infundat si chiuveta. Sapunul l-ai scapat pe jos, acolo l-ai lasat. Sincer, nu stiu cum ai reusit sa picuri, ca baietii, pe colac. Sper ca ultima picatura ti-a cazut – mare – in chilotii de vaca proasta.
Da, acum tu si suratele tale reusiti foarte bine sa blocati culoarul. Toate mugiti dupa cafelutza si ceiutz, dar cei doi euro i-ati lasat in hainele groase. In asta? Nu! Poate in asta… Vasile, stii tu unde-am pus portofelul? Da, e in bagajul de cala.
Mai am, revin.
Le zici bine. Si iti spun simplu ca veneam din State via Milano si cum am pasit din Boeing 747 [transatlantic] in unul [rata de Pocreaca] am intalnit caracterele pe care le-ai deschis aici si, cu toate ca intelegeam ce ziceau si ce natie sunt, incercam din rasputeri sa ma tin detasat de ei si de situatie. Pot sa zic cu mana pe inima ca a fost unul dintre rarele momente cand mi-a fost jena ca sunt roman… si nu imi place sentimentul asta. Imi place cand lumea ma intreaba pe continentul american de unde sunt si raspund cu mandrie ca sunt din Romania. Sunt mandru ca sunt roman insa imi pare rau ca poporul asta s-a tiganit si s-a BADARANIT incredibil. Ai mare dreptate, insa eu de mult am schimbat de la „tarane” la „badarane” pentru ca eu asa stiu taranul roman: pune cusma jos si zice sara buna, te saluta in satul lui chiar daca nu te stie, e primitor si-ti da din putinul lui, pe cand badaranul… e vita pe care o portretizai aici cu linii fine de artist!
Inca o data, ai mare dreptate si cred ca ar trebui ca guvernarea sa ajute cumva la cultivarea poporului in ceea ce priveste imagine si comportament… insa stiu ca vorbesc in van…
Nu ma pot abtine sa nu comentez desi imi propusem sa nu las „amintiri” pe blogul tau, mai ales ca nu am facut-o nici macar atunci cand ai publicat chestii tembele legate de „tata de la Ziarul de Bacau.
In fine asta mai putin conteaza, nu trebuie ca toata lumea sa ma placa sau accepte.
Dar, man, am o intrebare, ce draq’ ai cautat tu in avionul ala? Ca dupa titlu, inteleg ca te-ai alaturat „cirezii” respective chiar fara sa vrei! Si stii ce e culmea, ca observam cat de „nesimtiti” sint semenii nostri abia cind plecam afara si avem alte standarde de comparat.
Tu ai mai semnalat situatii similare, dar asta se pare ca a fost asa „cireasa de pe capacul de la wc”. 🙂
Culmea e ca in tara avem parte zilnic de astfel de specimene si parca nu ne deranjeaza asa mult! Poate ca peste alti 20 de ani vom fi altfel!