Bestia este un prinţ tranformat în animal fioros, printr-o vrajă. Ca să o rupă, bestia trebuie să câştige dragostea gagicii, altfel riscă să rămână aşa pentru totdeauna.
Pe ea o cheamă Belle (Bella, Frumoasa). E ‘telectuala satului, nu merge să dea cu sapa, iar ta-su, un ratat care o bagă numai în belele. Belle citește mult, n-are timp de Gaston, un tăuraș cu trofee de vânătoare postate mural.
Frumoasa noastră își potolește hormonii cum poate… mai cântă, mai zburdă cu oile pe imaș, în așteptarea celui sortit. Avansurile cocalarului de Gaston o lasă absolut rece.
Brusc, inocenta fată se duce pe coclauri, să-și scoată din pârnaie tatăl denaturat. Acceptă prizonieratul Bestiei, în locul părintelui, pe care-l expediază la domiciliu forțat.
De aici, e simplu. Belle dezvoltă sindromul Stockholm, adică i se face milă de temnicer. Într-un final, se îndrăgostește de el. Ea (bestia) n-are de ales, pentru că altă țărancă nu i s-a mai împiedicat în față.
În ultimul moment, ea află că el e prinț, deci e ca și cum ar fi câștigat la loto.
Lasă un răspuns