Ați observat că toate filmele au sunete identice pe coloana sonoră? Nu contează ce e, Mercedes sau Chevrolet, portierele se închid cu aceeași bufnitură. Pistoalele se-aud identic, ploaia e aceeași…
Știți cum plouă în Shutter Island, un sunet apăsător, greu de îndurat, care dă toată atmosfera filmului. Ei bine, la fel plouă, la fel picură în toate filmele mai noi. E ca și cum toate peliculele și-ar face postptoducția în același loc, cu aceleași mijloace limitate.
Ușile se trântesc la fel, oasele trosnesc ca și cum omul ar avea numai tibii, sângele țâșnește gâlgâind din gât, ca din stomac. Toți oamenii merg la fel, calcă în aceleași sunete, nu e nicio diferență între mocasini și pantofi. Și copitele cailor scot sunete similare, de parc-ar fi herghelii de clone.
Eroii din filme scot aceleași sunete când se pișă, ușile și podelele scârțâie de fel. Nici scenariile nu prea mai diferă între ele, în ultima vreme.
Cre’ că e criză de zgomote.
De ce reinventam roata cand exista deja?