Vă amintiți filmele ale cu Iarba verde de acasă sau Toamna se numără bobocii? Și americanii au filme de-astea, comuniste, cu doctori care se stabilesc la țară sau profesoare care se mută la coada vacii, de dragul vreunui cowboy.
Vârful ideologiei e în Wall Street 1, cu un Charlie Sheen, broker adevărat, dar fiu de sindicalist. El îl dă în gât pe nemernicul de Michael Douglas, care a cumpărat o fabrică doar ca s-o închidă. Mda, un broker, care să dă de partea muncitorilor. Proletarii scot bani din buzunar, ca să-și cumpere fabrica și să o conducă la comun-ism. Și gata Oscarul.
Între timp, a venit Wall Street 2 și vedem cum rapacele Michael Douglas a îmbătrânit mai rău ca ta-su adevărat și l-a prostit pușcăria din film. Noul Gordon Gekko e un moșneguț care și-a scris memoriile și mai e invitat din când în când la televizor.
Fi-sa, Winnie Gekko (Carey Mulligan), e o idealistă, căreia-i pute rău mirosul banilor. De ta-su nu vrea să mai audă, nici de banii lui. Până la final însă, va lăcrima de mai multe ori pentru 100 de milioane de dolari. Deh, fiecare are prețul lui.
Winnie e cam urâțică, dar și-a găsit unul să o țină pe bani frumoși. Un broker de modă nouă de pe Wall Street, Jake Moore (Shia LaBeouf). Una-două, ăla învărtește banii cu lopata, ba îi dă mă-sii niște sute de mii de dolari, ba primește o primă de un milion jumate, pe care-i risipește investind în propriul loc de muncă. Pierde tot, dar banii curg oricum, că a mai strâns la teșcherea. Plus de asta, caută și 100 de milioane, pentru un atelier de energie verde.
Deci tânărul broker – ginerică – se întâlnește cu Gekko – bătrânul, care-i mai trage și lui o țeapă de exact o sută de milioane. Înduioșat de contribuția ginerelui și a fiicei la natalitatea patriei, fosta bestie de pe Wall Street le dă înapoi cecul cu milioanele. Lacrimi de mulțumire curg pe obraji. The end.
Cea mai tare replică din tot filmul îi aparține lui Gordon Gekko: „Încetează să mai minți despre mine, ca să încetez și eu să spun adevărul despre tine”.
Lasă un răspuns