O știre de la 1TV Bacău mi-a atras atenția. E vorba despre Constantin Ifrim, campion la alergări montane. Se plânge că n-are unde să se antreneze. Scuze pentru ignoranță, dar am senzația că alergarea montană presupune să ai munte, pe care să alergi. Avem? Avem! Atunci care-i baiul?
Am ajuns să ne plângem de milă din orice. Știți de echipa de bob a Jamaicăi, aia care se antrena fără gheață? Ce-ar fi să ne propunem cu toții niște sporturi exotice? De pildă, hockey pe iarbă, fotbal american, diving de stepă, formula 1 etc. N-avem pe ce le practica, dar noi le începem. După aia ne dăm supărați că nu ne-ajută nimeni, că însuși Sportul românesc este neglijat odată cu mine.
Chiar trebuie sprijinit orice zăbăuc? Se-apucă unul să viziteze lumea, pe jos. Țop cu banii, de la guvern, primării, asociații, căcaturi. Că doar reprezintă România, nu? Păi nu. S-a apucat pentru el, statul trebuie să ajute sporturile care contribuie la promovarea brandului de țară. Cu un globetrotter nu se face primăvară, deci să ia autobuzul, să nu facă beșici.
Lasă un răspuns