Acu’ vreo lună, l-am internat pe taică-meu de urgență, la Spitalul Județean. Seara, pe la 6, dus cu ambulanța (mulțumesc, oameni de treabă), ecografie, internat Urologie. Până dimineață, niciun tratament, deși omul urina sânge. Nu e niciun doctor specialist de tură. Doar o sondă.
Dimineață, ia-l și du-l la Moinești (mulțumesc dr. Cotârleț, povestesc altădată). Până să-l iau din Bacău, doctorul specialist venise, era tura de dimineață. Dacă-l luați, nu vi-l mai primesc! În morții mamei lui de nenorocit, doctorul credea că omul a plătit asigurări toată viața, ca să vină un măcelar să facă ce vrea. Abia ieri, am constatat că, pe biletul de ieșire din Bacău, doctorul care nu fusese a scris că „pacientul a fost echilibrat”. Da, echilibrat cu nepăsare, că nu-i făcuseră niciun tratament.
De ce scriu toate astea? Păi am citit o anchetă a Xenei, din Adevărul.
Echipamentele cumpărate pentru dotarea bucătăriei Spitalului Judeţean de Urgenţă au fost cumpărate la un preţ cu 30% mai mare decât cel de catalog. De exemplu, o maşină de curăţat cartofi a ajuns de la 1.300 de euro, preţ de catalog, să fie achiziţionată cu peste 2.500 de euro. O masă de lucru demontabilă a ajuns de la 250 la 345 de euro, în timp ce un cuptor cu 20 de tăvi a fost cumpărat cu 21.046 de euro, în timp ce preţul real este 15.000 de euro. „Am ales cele mai performante echipamente de la o firmă serioasă. Suntem acoperiţi de facturi. Nu ştiu care este preţul lor de catalog, dar nouă atât ni s-a cerut”, s-a justificat managerul Dan Stoica.
Da, știu, n-au legătură boala și porcimea unui doctor cu toată cheltuiala aia gigantică. Totuși, supraevaluarea cu 6.000 de euro a unui aragaz e un simptom. Fenomenul e amplu, anume că, la Spitalul Județean trebuie tăiat în carne vie. Sau în șunca directorului Stoica.
PS. Tot auzim legende. Că în alte spitale, pacienții sunt tratați omenește, că ți se mai dă o șansă, chiar dacă n-ai bani de dat. Că patul de spital are așternuturi curate, că femeia de serviciu nu se crede Dumnezeu, că asistenta schimbă pansamentul cu ambele mâini, nu cu una în buzunarul tău. Și îți zâmbește primitor! Locuri în care doctorii știu să vorbească pe limba pacienților, locuri unde medicamentele esențiale nu lipsesc. Știu, sună utopic, dar nu vă lăsați amăgiți. Așa ceva am găsit la Moinești, la București și știu că mai sunt multe.
Oameni buni, Spitalul Județean Bacău este excepția de la regulă! Doar aici, pacienții sunt chinuiți nu numai de boli, ci și de mizeria umană. Știu, și aici sunt oameni pasionați, care nu aleargă după tine cu buzunarul căscat. Din păcate însă, mizerabilii fac un zgomot infernal, care-i acoperă.
Lasă un răspuns