Tolontan, despre cine pe cine plătește în presă:
(…)
1. La o companie de media pe profit, nu patronul îi plăteşte pe jurnalişti, ci invers! Pentru că muncesc şi oferă un rezultat, angajaţii îşi cîştigă salariile şi veniturile, iar acţionarii îşi încasează dividendele.
2. Chiar în cazul trusturilor pe pierdere, salariile nu sînt un cadou de la Sorin Ovidiu Vântu sau de la Dinu Patriciu. Realitatea a cîştigat 5% din piaţa TV, o industrie care ajunsese în 2008 la 1 milion de euro pe zi din publicitate!
(…)
Aceasta este o parte a problemei. Mai există încă una. La care a reflectat recent Vasile Dâncu. Fără schimburi de politeţuri, el are dreptate: dacă un patron de presă îşi foloseşte puterea, o va pierde!
(…) În al doilea rînd, dacă uzează de media ca pe o armă, mogulii o depreciază şi îşi ştirbesc treptat puterea mărcilor, care se naşte din rolul social al acestor.
(…)
Sigur că sînt moguli care sînt seduşi de iluzia prostească, de data asta prostia lor!, că pot să-şi transforme trusturile în fabrici de consimţămînt.E normal sa traim intr-o tara in care Turcescu si Badea sa ramina in dezacord, fara ca asta sa inseamne ca unul dintre ei ar fi vîndut. Ii prefer pe Bogdan Teodorescu si pe Sever Voinescu in orizonturi diferite ale argumentelor. Ii urmaresc frenetic, fara a-i indosaria si eu!, pe Buscu si pe Prisacariu. Sint gelos pe distanta critica a lui Rogozanu.
Integral, aici.
Lasă un răspuns