Dacă m-aș apuca să falsific ceva, orice, ar ieși o porcărie maximă. Falsurile făcute de mine ar fi atât de ridicole, că n-ar reuși nu numai să păcălească pe cineva, dar ar pufni râsul pe toată lumea pe care aș încerca s-o fraieresc. Ce mai, falsurile mele ar fi false la superlativul superlativului. Falsuri mai false ca ale mele n-ar putea exista în lume. Dar ce spun în lume? În întregul Univers, n-ar putea apărea o civilizație care să facă falsuri mai proaste decât cele făcute de mine. Cel puțin așa am crezut până acum…
Ei bine, am aflat că „cel mai fals fals” sau „falsul foarte fals” nu sunt pleonasme, ci au corespondent în realitate. Azi, oameni buni, am întâlnit-o în carne, ie și oase pe Alina Gorghiu!
Lasă un răspuns