Puține voci a avut radioul, care să se compare cu a lui Paul Grigoriu. Noțiunea de „voce a radioului românesc” nu vine numai de la radiofonie, ci și de la calitatea vorbelor rostite pe unde. Graba românilor de a-i scoate la pensie pe „moșnegi” l-a îndepărtat la un moment de Radio România, dar, le-a rămas cunoscut celor care au gustat umorul său fin, lipsit de excese, pe care l-a practicat zeci de ani.
Pe lângă unele onoruri de la Președinția României, în 2012, a primit și titlul de Cetățean de Onoare al Bacăului, pentru că e de pe-aici, după cum puțini cunosc. Aseară, a murit de inimă, la 70 de ani.

Lasă un răspuns