„De ce eu?” și „criticii” lui Tudor Giurgiu

Un val de critici s-a abătut asupra lui Tudor Giurgiu, după ce filmul „De ce eu?” a fost lansat și vizionat. Așteptările au fost foarte mari, anul trecut, pentru că pelicula ar fi trebuit să joace un rol în campania electorală.

Sau a fost doar jocul de teasing al regizorului Tudor Giurgiu? N-am idee, cert este că autorului i se dă acum cu pelicula în cap și i se reproșează lipsa de combativitate politică și abaterea de la linia „adevărului istoric”. De unde și până unde?

În opinia publică din România, „bazat pe fapte reale” se confundă cu filmul documentar. După creierul talibanilor propagandiști, filmul are un nume greșit din start, „De ce eu?” nu rezonează cu interesul politic, numele corect și conform așteptărilor ar fi trebuit să fie „Victor Ponta l-a omorât cu mâna lui pe procurorul Cristian Panait, la ordinul lui Adrian Năstase”.

N-a fost să fie așa, iar regizorul e prost, din cauza asta. Și procurorul Alexandru Lele a ieșit dezamăgit de la proiecție, era și nu era el, în film, se aștepta la altceva. Ulterior, a reanalizat situația, într-un interviu spectaculos, în revista Kamikaze. Invitatul special Traian Băsescu n-a mai hăhăit nici pâs, deși își pusese atâtea speranțe!…

Peste toate, în loc să confirme teoriile bazate pe interese politice, regizorul Tudor Giurgiu îl transformă pe bietul procuror într-un futalău promiscuu, victimă a mișculațiilor serviciilor secrete. «Cum?!», urlă „deontologii”. «Noi vrem să fie scoși vinovați Ponta și Năstase, filmul e prost, întinează memoria bla bla bla!».

Comentariile sunt de prisos, un film e bun sau rău prin el însuși, nu prin relaționarea cu „faptele reale” ori interesele politice de moment. Iar Tudor Giurgiu e un regizor slab pentru că așa e el, nu pentru că a dezamăgit niște activiști politici.