Asta, pentru Parlamentul European, am văzut-o, ducă-se! Pentru la iarnă, la Prezidențiale, partidele trebuie să schimbe din temelii modul în care comunică. Știu, între timp au apărut blogurile, Facebook, dar temelia e aceeași, indiferent de mijloacele de exprimare.
Cel mai important sfat e ca partidele să reînființeze departamentele de relații cu presa, în care să includă și online-ul. Ce au acum nu e „relație cu presa”, nu e posibil ca atâtea partide politice să producă într-o lună un singur comunicat de presă. Bun și ăla, o să ziceți, alte partide n-au chemat mass-media decât la mitingurile de lansare.
Să nu confundăm relația cu presa cu publicitatea în mass-media. Partidele au oameni (angajați sau membri de partid) care s-au ocupat cu promovarea, realizarea materialelor promoționale, dar asta nu se confundă cu ceea ce face un purtător de cuvânt activ și meseriaș. Dacă-l au, să-l lase / să-l pună să-și facă treaba.
Al doilea sfat e despre promovare. Știu, tentația e mare să stai cu „ai tăi”, dar un partid trebuie să fie peste tot. Ca exemplu, putem da campania de la nivel central a PSD, care a băgat bani mulți în reclamă… la B1 TV. Exact acolo, pe principiul „să le băgăm mortul în casă”! Ce rost are să trimiți mesaje doar prin „organele” prietene, publicul acestora oricum e al tău, trebuie numai să-l întreții? Du-te și pe nișa concurenței politice! Așa a ajuns B1 cel mai mare încasator de bani în campania care a trecut.
E important să reții că mentalitatea „nu dau bani la ăia, că m-au înjurat” e păguboasă, de fapt îți faci ție un serviciu, cumperi audiență.
Al treilea sfat e despre publicitatea online. E cumva legat de ceva ce am mai scris cu altă ocazie. Dacă ești filială din Bacău, cere să vezi live traficul în Google Analytics, ca să nu dai bani pentru votanții din „județele necunoscute” ori Dâmbovița, Satu-Mare șamd. Asta-i elementar, dar ca să iei deciziile corecte trebuie să te sfătuiești eventual cu oameni care se pricep. (Să le dau și link, ca să le pot trimite o factură 🙂 ).
Al patrulea sfat – și ultimul – e despre a ști ce fac, ce spun ceilalți. Sună a auto-reclamă, dar oricât de puține, e util să știi, ca politician, ce se spune despre tine și partidul tău. Pentru asta, există monitorizarea de presă, care-ți spune la prima oră tot ce s-a „mâncat” despre tine în ultimele 24 de ore. Absolut tot! Dacă nu știi măcar atât, orbecăi aiurea, ai halucinații politice și dai crezare lingușitorilor din jur care n-au văzut, dar au auzit de la un vecin, care știe de la mama-soacră, care…
Cam atât, pentru azi.
Lasă un răspuns