Cortina de Fier II

Westminster College (Fulton, Missouri). Pe 5 martie 1946, Winston Churchill ținea aici un discurs ce constata oficial faptul că sovieticii au tras o „cortină de fier”. Istoricii consideră afirmațiile lui Churchill drept prima mențiune a Războiului Rece, ce a ținut până în 1990.

„De la Stettin, în Baltica, la Trieste, în Adriatica, o cortină de fier s-a lăsat peste Continent. În spatele acestei linii se află toate capitalele vechilor state din Europa centrală şi răsăriteană. Varşovia, Berlin, Praga, Viena, Budapesta, Belgrad, Bucureşti şi Sofia, toate aceste oraşe faimoase şi populaţiile din jurul lor se află în ceea ce eu trebuie să numesc sfera sovietică; şi toate se află, într-o formă sau alta, nu numai sub influenţă sovietică, ci şi sub un control foarte strict de la Moscova şi, în multe cazuri, în creştere.

Atena singură – Grecia, cu splendorile sale nemuritoare – este liberă să-şi decidă viitorul în cadrul unor alegeri aflate sub observaţie britanică, americană şi franceză. Guvernul polonez, dominat de ruşi, a fost încurajat să comită abuzuri enorme şi greşite asupra Germaniei, iar acum are loc expulzarea în masă a milioane de germani, la o scară dureroasă şi de neimaginat.

Partidele comuniste, care erau extrem de modeste în toate aceste state răsăritene ale Europei, au fost aduse la putere în ciuda numărului redus al membrilor lor şi încearcă, prin orice mijloace, să obţină un control totalitar. Guvernele poliţieneşti prevalează în aproape toate cazurile şi, până în prezent, cu excepţia Cehoslovaciei, nu există democraţie reală.”

– de aici discurs Winston Churchill.

Sigur, lucrurile n-au evoluat în detaliu chiar cum le descria britanicul, în sensul că Austria n-a fost cuprinsă în imperiul URSS și nici Cehoslovacia n-a rămas democrație. Esențială este însă viziunea corectă.

Suntem în 2014, au trecut 68 de ani, Războiul Rece occidentalo-sovietic s-a terminat în 1990. La vremea aia, URSS a cedat nu pentru că iubea democrația, ci pentru că, economic, imperiul comunist nu se mai putea susține, pârâia deja pe la toate încheiturile, iar Gorbaciov a vrut să salveze ce se mai putea.

Între timp, Federația Rusă, continuatoarea de drept a URSS, și-a mai revenit economic și, pe cale de consecință, și politic. A rămas o dictatură, mascată de Vladimir Putin cu vopseaua democrației, dar fardurile s-au dus definitiv, ieri, odată cu anexarea Crimeei ocupate deja de armata rusă.

Unde-i acum un Churchill, să arunce vorbe grele peste noua Cortină de Fier? America vorbește cu mănuși, la nivel de vicepreședinte, liderii europeni clamează „principii de drept internațional”, de parcă le-ar păsa cât de puțin.

Adevărul e că marile puteri au decăzut economic și social, după dispariția Cortinei de Fier, lipsa amenințării permanente cu bombardeaua atomică a slăbit reflexele, a redus motoarele, vigilența, a adus stagnarea. Victoria Occidentului asupra URSS e bună, dar n-a adus o liniște productivă.

Paradoxal, cursa înarmărilor face bine. Nu, armele nu trebuie folosite, dar se pare că omenirea e mai creativă, dacă stă în tensiune. Unii sunt convinși că Statele Unite abia așteaptă să profite de noul Război Rece, lucru foarte posibil.

Federația Rusă e acum dictatura de care are nevoie Occidentul, ca să se trezească din amorțire. Noua Cortină de Fier ar putea fi, tacit, stimulentul creșterii mondiale, vom vedea până când, că economia Rusiei nu e nici pe departe atât de puternică pe cât era pe vremuri.

Din fericire pentru noi, România se află de partea corectă a Cortinei de Fier, vom fi personaje pozitive în noile filme de propagandă de la Hollywood, Rambo V, VI, VII, James Bond, agentul 007 șamd. Nefericiții din zona rusă își vor smulge unii de la alții tabloidele românești, ca să mai vadă și ei un pic de „red&skin”. Blugi, adidași, Coca-Cola, Pepsi, toate sunt ale noastre, pentru că, de data asta, noi suntem Capitalismul Putred la care vor jindui rușii și sateliții lor.