Vacanță la Paris (IV). Domul Invalizilor, Arcul de Triumf, Pantheonul

Azi, din Paris, Domul Invalizilor (Dôme des Invalides), Arcul de Triumf (L’arc de triomphe de l’Étoile) și Pantheonul (Le Panthéon). Francezii nu-s cine știe ce războinici, dar sunt tare buni la păstrarea și cinstirea memoriei înaintașilor și eroilor. Folosesc foarte des cuvântul PATRIE, pe care alte națiuni încearcă să-l ascundă sub preșul globalizării.

Domul Invalizilor (Dôme des Invalides). Dacă nu știați care-i a doua clădire, ca înălțime, după fierătania lui Eiffel, ei bine, se pare că e Domul Invalizilor. A fost construit pe la 1670, de Ludovic al XIV-lea al Franței (Regele Soare), ca să-i adăpostească pe răniții din războaie.

Am pozat mormântul lui Napoleon Bonaparte (din porfir roșu finlandez, cu o baza din granit verde), al lui Napoleon al II-lea etc. În același ansamblu, e de vizitat și Muzeul Armelor (multă tablă lustruită).

Arcul de Triumf (L’arc de triomphe de l’Étoile). A fost construit în Place de l’Étoile (actuala Place Charles de Gaulle) la ordinul primului Napoleon mort, de mai sus, (Bonaparte), între 1806 și 1836. Are 50 de metri, pe care-i urci în spirală, de amețești. Pe zidurile interioare, sunt inscripționate numele tuturor caporalilor pe care Napoleon i-a făcut generali, aproape 560 de bucăți. De pe terasă, avem o panoramă frumoasă, cu vestitul cartier La Defense, în mijloc (despre care voi scrie mai târziu). Sub Arc, avem Mormântul Soldatului Necunoscut, din Primul Război Mondial.

Și câteva imagini filmate la Arcul de Triumf:

Pantheonul (Le Panthéon). A fost construit în actualul cartier Latin, între 1757-1791, la ordinul unui rege care n-avea o piramidă, un cavou, să se-ngroape după moarte. De Ludovic al XV-lea e vorba. Până la urmă, aici zac și alte figuri mari ale istoriei Franței, Victor Hugo, Voltaire, Jean Monnet, Marie și Pierre Curie, Emile Zola. Lăudate fie-le numele!

Tot la Pantheon, Jean Bernard Léon Foucault și-a pus pendulul la bătaie, ca să demonstreze că Pămâtul se învârte în jurul propriei axe. Era 1851. Suntem în 2013, iar marile biserici mondiale încă n-au citit știrea cu demonstrația lui Foucault, așa că toți credincioșii stau pe loc, așteptând să se învârtă soarele în jurul lor.

Mai scriu din Paris, despre Luvru, Versailles, Champs Elysees șamd.