O elevă e la spital, în comă, după ce frânghia improvizată din cearșafuri s-a desfăcut. Se spun multe pe tema asta, unii sunt de părere că viața în cămine e ca pe vremea lui Ceaușescu sau în pușcărie, alții că „mergea la bar sau videochat, așa merită, dacă i-a trebuit!”.
În primul rând, victima e o minoră, ar trebui să avem grijă cum scriem despre ea. Să admitem totuși că fata ar putea avea unele apucături, există însă alte pedepse, parentale, ce i se pot aplica.
Nu avem logic și uman egalitate între o muștruluială și un accident urmat de intrarea în comă, indiferent de câte obrăznicii i se pot pune fetei în cârcă (și i se pot pune multe, e în comă, cine s-o apere? îi putem da și poza, că părinții sunt de la țară, nu ne reclamă nimeni!).
În al doilea rând, ajungem la întrebarea de bază, pusă de cineva pe Facebook: „De ce n-a ieșit pe ușă?”. Chiar așa, de ce n-a ieșit pe ușă, oriunde s-ar fi dus? Ancheta e în curs, dar putem presupune că regulamentul e de vină. Căminul e încuiat după o anumită oră, iar cheia stă la gâtul „pedagogului”. Drama și mai mare e că în mod sigur părinții au semnat că-s de acord cu asta, cine n-ar fi când i se spune „așa e bine, altfel nu poate sta fata la cămin”?
Soluția?
S-a întâmplat la un liceu, dar situația e valabilă pentru toate unitățile școlare cu locuri de cazare, se poate repeta oriunde, peste tot se escaladează ziduri, se fuge pe ferestre. Într-adevăr, nu se poate ca pe vremea lui Ceaușescu, nu poți pur și simplu încuia copiii în cămin și să uiți de ei până dimineața!
În mod logic, fiecare cămin trebuie să aibă portar. Vrei să ieși la f***t noaptea? Du-te, fata mea, dar dacă îți faci un obicei din asta îți sunăm părinții, să știe și ei că ești pasăre de noapte! Ai venit la 4.00 dimineața beată turtă? O dată, de două ori, de trei ori într-o săptămână? La fel, îți anunțăm aparținătorii, să ia ei măsuri cu tine.
La urma urmei, e o instituție de învățământ, n-o putem transforma în hotel, nu poate fi un du-te vino permanent în cămine, dar nici să nu ținem elevii și elevele ca-n pușcărie. Tentațiile sunt mari, pentru cine nu rezistă există suficiente măsuri disciplinare, niciuna însă nu implică patul de spital.
Pentru comparație: nu-i încurajăm pe minori să facă sex, dar îi învățăm să folosească prezervative, ca să-i ferim de alte pozne. Să încetăm, deci, să fim ipocriți!
Nici nu putem accepta sa se transforme in case de toleranta sau sali de asteptare pentru case de toleranta