Cum scriem isteric despre CET Bacău?

Când ne referim la importanța CET Bacău, scriem că „a ajuns la limita de jos”, dar când se taie apa caldă și căldura, plângem pe umărul a „trei sferturi de oraș” care „îngheață în apartamente”, ori a „peste 17.000 de băcăuani” care „se spală la lighean”.

Când locatarii adună datorii mari, tipărim că de ce nu-și evacuează Primăria chiriașii datornici; când îi dă afară, că doi părinți fără loc de muncă, dar cu șase copii plus unul în burtă, doi bunici și un cățel sunt scoși în stradă de bestiile de la Primărie.

Când se-aprobă subvenții, zicem că e discriminare, se rispipesc banii, după care suntem satisfăcuți că „numai 5.000 de băcăuani” au acceptat „pomana de la Primărie”.

Cel mai mișto e când vituperăm contra șefilor de la CET, că se dau afară oamenii utili, iar cei din birouri rămân. Dacă ne-am duce la un psiholog, am afla că asta denotă frustrare, nu logică. Nu faci economii cu un șef de birou concediat, ci cu zece muncitori.

Dar asta e un avertisment pentru alți șefi, de la Deșteptarea: oameni buni, pălmașii vă pizmuiesc, vă vor afară, de-aia scriu cu năduf despre șefii altora!