Înrolat în armata franceză de infractori, renegați, supărați și alți fugari, Manolache Regionalu’ s-a simțit bine. Istoria nu consemnează pe unde a umblat patriotul, dar o fi făcut el niște culcaturi în deșertul african strămoșesc. Acolo sigur a învățat latinescul „Ubi bene, ibi patria”. Adică „Unde e bine, acolo e patria”.
Vă imaginați câte nostalgii îi stârnește grămada de nisip din fața cazarmei, hogeagului pensiunii personale? La o adică, micul peisaj saharian poate deveni poligon de instrucție, în lipsa cazmalei e bună și o lopățică.
În spirit pur ecologist și patriot, Manolache își parchează mașina pe un teren cu verdele sus. În plus, cine mi-a trimis pozele a remarcat prezența unor menajere cu cefe extrem de late, pe terasă. La o berică, la un ceai, în așteptarea misiunii. Salt înainteeee! Numai să nu uite să ia găletușele cu ei!
Ar putea sa faca si niste castele, ca tin pina la prima ploaie macar