Anul trecut, micii comercianți au fost plânși cu lacrimi de crocodil în lungi și multe emisiuni de televiziune. Că uite-i, bieții, cum se duc, din cauza răilor cu supermarketuri! Adevărul cu negustorașii este, în cea mai mare parte, altul și îl poate constata fiecare dintre noi.
În primul rând, niște oameni mai retrograzi la nou decât angajații magazinașelor n-ai să vezi. Cum, frate, știi că-ți face concurență supermarketu’ și nu ești în stare să te schimbi deloc? Da’ chiar deloc?
Uite ca exemplu farmacia din colț, de la mine. În zonă, sunt vreo zece, dintre care cinci-șase sunt branduri naționale. Credeți că tanti din colț răspunde la bună ziua? Sigur că nu, îți face o favoare cu aspirina mult mai scumpă decât oriunde. De ce-aș avea milă pentru cucoana de la farmacie? Când răspunzi ca o acritură, ești bună de pus la murat, nu la raft. Ultima oară, am ieșit definitiv și i-am urat multe injecții dureroase în cur.
Sau la magazinul general din stația de autobuz, unde se vinde la gemuleț. Niciodată bon, rest mai rar și nu acceptă monedele sub 10 bani, că „ne ia comision banca”. Plata prin card? Hahaha! În schimb, multă marfă expirată, vin contrafăcut, apă de la chiuvetă pusă în sticlele de „plată”. Singura facilitate li se face copiilor, cărora li se vând țigări „desfăcute”.
În piață, „producătorii” de banane și portocale te fură la cântar și îți bagă un preț aproape dublu. Rest la centimă, bon fiscal, impozite la stat? Marș de-aici! Micii noștri comercianți n-au înțeles că majoritatea clienților te-ar accepta că nu poți vinde la preț de supermarket, dar așteaptă servicii personalizate, corecte și marfă de calitate. Și politețe, frate, că nu-ți cad dinții dacă zâmbești!
Omuleții ăștia așteaptă în schimb să le plângi de milă, în timp ce te fură la bani și te înșeală cu marfă proastă. Dacă ei nu se gândesc la afacerea lor și la familiile lor, de ce-aș face-o eu? Mânca-i-ar falimentu’!
Ia sa zambesti daca vinzi ceva in piata, si sa mai ai si pret de producator adevarat! Si zambetul iti va arata dintii lipsa, ca doar nu te-or lasa intreg toti „pasaroii” care au tarabe inchiriate prin piete. Sa vezi cum te ingramadesc daca vii nevolnic cu niscaiva marfa buna. Eu am vazut asa ceva prin Piata de langa cimitir.
Si in Super-, hiper- market-uri cine vinde? Doctorii docenti?
Stai nenea, să nu amestecăm. Ăia despre care vorbeşti tu sunt ‘băieţii deştepţi’ ai comerţului, ăia care au unu’ sau mai multe magazine de cartier, da’ şi pe ‘cineva acolo sus mă iubeşte’. Altfel io mi-am luat 500 amendă pentru că un produs nu avea descriere în limba română, produs după care a căutat binişor duduia de la OPC. Amenda pentru o factură lipsă începe de la 6000, ar trebui să fiu cretin rău să mă zgârcesc la 16% din profit, riscând profitu’ pe două luni. N-am primit autorizaţie DSV până n-am făcut vestiar pentru personal, deşi n-am personal angajat şi, cât timp în acelaşi spaţiu a funcţionat magazinu’ statului, care avea angajaţi, a putut funcţiona chiar fără apă curentă. Pe de altă parte, te invit să vezi când arunc jumate de tomberon cu bonuri fiscale, că atât de responsabili îs românii, când vine vorba de aşteptat bonu’ fiscal…
@Florin Ruşanu: Mă mut spre vestul țării, că pe-aici rar vezi așa ceva. Oricum, eu mă refeream mai mult la relația cu clienții, nu cu organele 🙂 Aia-i altă poveste, peste tot la fel. Zilele astea am simțit și io ceva pe pielea mea.