„Limba lui Ștefan cel Mare” – parodie de la un cititor

Un cititor mi-a trimis o parodie după o poezie celebră.

Limba lui Stefan cel Mare

I. Pe-o terasa larga, intr-o vila noua
Seche sta si-asteapta sa-nceapa sa ploua.
Plange si suspina dup-al lui teren
L-a promis la unii si-a ramas ca-n tren.
Ochii sai strapung zarea-ntunecata
Unde naiba-i Limba? Nu mai vine odata?

II. Orologiul suna noaptea-n jumatate
La viluta-n poarta oare cine bate?
– Eu sunt, draga Seche, angajatul tau.
Eu, si din sedinta m-am intors. Ii rau.
Soarta noastra fuse cruda asta data
Stavarache-i calm, vrea s-o faca lata.
Dar deschide poarta, am ceva sa-ti zic.
Nu ma tine-n prag. Toarn-un whisky mic.
– Ce spui tu, straine? Limba-i in sedinta!
Pixul sau noteaza, mi-a jurat credinta!
N-are cum sa plece, vreau sa scriu la ziar
Ca nu-mi dau subventii. Stava-i un barbar.
El ii angajatul, patronul sunt eu.
De esti tu acela, eu ti-s Dumnezeu!
Insa daca Stava vrand sa-ngreuieze
Anii vietii mele si sa ma-ntristeze
Pixul tau cel aprig astfel l-a-nmuiat,
Daca esti tu Limba cu adevarat
Mars acum la ziar, fugi la redactat!
Du-te la birou! Pana maine scrii
Despre Stavarache s-ai lui zurbagii.
Cheama pensionarii, ia handicapatii, umple tu tot ziarul
Si eu din subventii iti maresc salariul.
Fa-i pe toti sa planga pentru a mea grija
Fa-i sa inteleaga, mama ei de criza!

III. Limba se intoarce si din pixu-i suna
Insa-i in zadar, nimeni nu s-aduna!
Scrie singurel la al lui birou,
Maine iese ziarul. El va fi erou!