Mircea Toma a rămas printre puținii fanatici ai libertății de exprimare. Jurnalist cu un condei foarte bun, activist al drepturilor ziariștilor, implicat și în alte proiecte sociale, Toma și-a păstrat echilibrul în toți anii ăștia tulburi.
2005. Eram revenit de puțin timp la Deșteptarea, ca redactor-șef adjunct. Nimerisem în plină isterie anti–Stavarache, ce ținea de aproape un an, de când patronul ziarului, Dumitru Sechelariu, pierduse umilitor alegerile.
Fostul primar declanșase o campanie furibundă ce nu diferă prea tare de ceea ce se face acum în Deșteptarea. Fenomenul a fost sesizat de Mircea Toma, șeful Agenției de Monitorizare a Presei și realizator al emisiunii Realitatea Media, de la Realitatea TV.
Toma l-a invitat în direct, la o dezbatere, pe Stavarache. Și Deșteptarea. Director editorial era Dorian Pocovnicu. El m-a ales pe mine să reprezint ziarul. Eram proaspăt venit de la Ziarul de Bacău și mai greu de atacat. Plus de asta, nu eram autorul articolelor ce îl calomniau pe noul primar.
Emisiunea a fost pe 6 mai 2005, la trei zile după Ziua Presei. OK, tonul calm. Am fost defensiv, ca să nu scot toate castanele din foc. O amintire plăcută. Am să pun pe net și înregistrarea, dar să mai treacă un pic alegerile.
După emisiune, am stat la o cafea cu Toma și Stavarache, la bufetul de la Realitatea. Atunci am văzut pentru prima oară ce imagine bună are printre ziariștii bucureșteni noul primar al Bacăului.
Au trecut șapte ani, mai nimic nu s-a schimbat de atunci. Poate eu, un pic. Am plecat de mult de la Deșteptarea și, mai nou, apar în raportul FreeEx.
Inca mai era presa, pe vremea aia. Acum nu mai ai cu cine discuta.