Deșteptarea s-a născut când a murit Steagul Roșu. Angajații fostului organ propagandistic al PCR se pregătiseră să înfiereze cu mânie proletară manifestațiile de la Timișoara și București. La un moment dat, li s-a spus să schimbe macazul și au făcut un ziar pe invers. Sigur că l-au făcut cu entuziasm, dar și fără vreo remușcare față de trecut.
I-am urmărit povestind fapte rude cu eroismul, din timpul Revoluției. Cum și-au riscat ei viitorul, ca să scoată Deșteptarea. Îmi pare rău, oamenii n-au nicio vină, dar eroi nu sunt, câtă vreme creioanele lor au jucat la ambele capete ale istoriei fără crize de conștiință.
Este cazul tuturor ziarelor din Romania ! Te cobori scriind numai despre „Desteptarea” chiar daca ai un cui impotriva lor. Ei au fost un „catelus” pe langa centralele „Scanteia”, „Romania Libera” etc,etc…
Nu-i subiect valabil Florine desi inteleg oful tau. Interesant ar fi : cati de atunci (dinainte de 89} au comtimuat si cat timp sa scrie in „noul stil” !