La sfârșitul lui mai, l-am dus pe taică-meu la Urgențe. Toată lumea – amabilă. A venit și neuroloaga, care a zis că ar fi nevoie de o tomografie, dar – ghinion – e stricat, să-l aducem peste o săptămână. După o săptămână, n-a mai fost nevoie de tomografie, au zis doctorii. „E tânăr, mai trăiește cel puțin cinci ani, în starea asta!”. După încă două zile, a murit.
Ulterior, am aflat că exista posibilitatea să fie trimis la un tomograf privat. La momentul oportun, n-a zis nimeni nimic. Probabil, și-au zis că e prea cronic, nu merită cheltuiala.
Spitalul Județean Bacău are, de ieri, un tomograf nou. Nu știu ce-s alea, dar șaișpe slice-uri sună mai rotund decât unul singur. E bine că există aparatul, dar la fel de important este să fie folosit pentru toți cei care au nevoie.
Pesemne nu ai „cotizat” unde trebuia, altfel s-ar fi gasit solutii (cu toate ca de cate ori am ajuns eu la UPU am fost tratat omeneste fara sa contribui la bunastarea altcuiva) 🙁
Pe mine m-au tinut de la 3 noaptea pana la 7 dimineata pentru ca doctoritei i-a fost somn.Noroc ca aveam doar mana rupta si nu a fost ceva mai grav