Era o însorită zi de marți. Mie soarele îmi accentuează lenea obișnuită, așa că mi-am făcut la repezeală norma de redactor economic la Deșteptarea și am ușchit-o acasă, pe la ora 2 după-amiaza. Lăsasem în urmă trei texte ce nu anunțau nimic gigantesc. „Firmele mici vor putea fi controlate numai din doi în doi ani”, „Peste 550 de feneiști băcăuani cer ajutoare de la Guvern” și ceva despre producția industrială. Nu râdeți, am căutat prin arhivă, ca să-mi amintesc.
Pe drum, nu mi-a surâs nicio bere, așa că am ajuns acasă și m-am băgat direct la un somn odihnitor. La ora aia, avioanele care aveau să facă istorie erau, probabil, la îmbarcare. Cum-necum, m-am trezit singur la 1-2 minute după ce Realitatea a început să preia transmisia CNN. Pe atunci, postul era condus de Cristoiu și nu încăpeau pe sticlă țațe gen Tatoiu sau alți atoatecunoscători.
Am vrut să sun la redacție, dar am renunțat… oamenii cu idei trebuie să le și pună în practică. Ar fi fost oricum inutil, erau acolo suficienți care știau ce trebuie făcut. Experiența mea de numai trei luni la ziar nu se compara cu a lui Bălțătescu, Chiscop, Broșteanu.
Cred că s-a ocupat de reflectarea evenimentului Ștefan Olteanu, blocat în redacție de tura la cap limpede.
A doua zi, eram la fel de leneș, dar un pic bulversat, și am scris trei textulețe, despre execuția bugetară, numărul de turiști și modificarea Legii TVA. Nimic nou pe frontul economic nu se întâmplase încă.
Așadar, n-am nimic spectaculos de povestit despre 11 septembrie 2011, îmi pare rău.
Nu c-ar interesa pe cineva si cu toate ca n-ai intrebat (nici nu stiu de ce postez comentariul asta), da’ eu jucam table la ora la care avioanele intrau in WTC. Si eram nervos ca luam bataie.
Stefan Olteanu a fost insarcinat sa se ocupe de eveniment nu pentru ca era cap limpede, ci pentru ca avea capacitatea sa-l trateze asa cum trebuie. Era si singurul comentator de politica externa.
Altfel, multumesc pentru apreciere.