Avea doar 17 ani și era elev la Liceul Vasile Lupu din Orhei. Basarabia era sub ruși și el, împreună cu mai mulți colegi, s-a urcat pe clădirea NKVD (KGB), ca să pună tricolorul românesc. Avea să fie ultimul Crăciun în libertate, timp 17 ani. Se terminase prima viață a lui Oleg Frunză.
A fost totuși, cel mai norocos, fiind minor. Nouă răzvrătiți împliniseră deja 18 ani și au fost repede împușcați, spre groaza unui oraș întreg. De la -15 grade Celsius, a ajuns repede la -40 de grade, în Siberia. A petrecut anii de pușcărie în lagărul de muncă de la Krasnoiarsk. „Era mare cât România”, își amintește el. Lupta pentru supraviețuire i-a consumat a doua viață. La ieșirea din lagăr, avea cetățenie sovietică și ținea să se întoarcă în România.
A treia viață și-a petrecut-o ca birocrat în România. Nimic eroic, lupte pentru putere între contabili. A fost dat afară de vreo trei ori, l-a mai ajutat consulatul sovietic să-și păstreze locul de muncă. Românii erau mai catolici decât Papa și mereu îi trebuiau adeverințe că a fost arestat nu pentru ceva de drept comun, ci pentru „manifest naționalist afișat pe ușa liceului și a KGB”.
Destinul l-a stabilit în Bacău. Azi, a împlinit fix 88 de ani și a primit o diplomă de excelență din partea Consiliului Județean. Chiar și o organizație naționalistă din actualul Orhei a venit să-l onoreze. Din partea CJ Bacău, au participat președintele Dragoș Benea și vicepreședinții Maricica Coșa și Dumitru Brăneanu.

Omul asta ar trebui lasat la televizor sa-si povesteasca viata.
Orice as putea scrie/spune e de prisos…
Respectele mele!