Pe scurt, se poate. Important e ce faci tu, ca ziarist, nu ce face el, ca patron. Cazuri concrete sunt gârlă, am să amintesc două: Vântu și Sechelariu. Amândoi au dosare penale mai vechi, cel din urmă e în instanță în două spețe de corupție. Amândurora le merg prost afacerile.
Ce faci, ca ziarist, la patronul penal? Îți vezi de treabă aproape ca de obicei. Cu un pic de grijă, însă, la ce scrii și la tonul cu care o faci. Din decență, nu mai poți să scrii că procurorii și judecătorii sunt niște nemernici, că s-au luat de viața mogulului tău, care e cinstit, iar a doua zi să lauzi aceiași magistrați, că arestează/cercetează/condamnă pe alții.
Nu mai scrii despre X sau Y că „a ajuns pe mâna Parchetului”, decât ai măcar un comunicat de la procurori. Simpla reclamație a unui procesoman o poți păstra la dosarul cu nebunii nepublicabile.
De fapt, dacă stau bine să mă gândesc, așa trebuie să procedezi și dacă n-ai patron penal. Așa e decent.
Nu poti trai cinstit din bani furati de altii.