Găsești de toate, la oficiile poștale, de la detergenți, până la servicii bancare. Evident, nu e cazul să cauți plicuri, e nesimțire curată, unde te crezi? Investiții? Desigur, nu se vede? Uite plasma aia, este? Mda, dar e închisă! Păi e obiect de inventar, nu vrem să-l uzăm!
Ultimele bastioane ale serviciilor de tip comunist sunt CEC-ul și Poșta Română. La CEC, s-au dotat cu computere, dar te pun să scrii de mână până obosești, ca să aibă o babetă de pe ce introduce date în minunățiile electronice.
La Poștă, au cumpărat o grămadă de chestii electronice, pe post de mobilă. Faci ochii roată în oficii și-ți sar în față obiectele inutile de pe pereți, de pe birouri. Atmosfera este caldă, madamele de la ghișee discută calm despre rețete, telenovele, talente, Oana, Monica. Ghișeele sunt chestiile ala de după care nu vezi cu ce se ocupă, doar speri să-și facă odată treaba. După atâta mobilier, ar merge investit în niște cursuri de bun simț și de mișcat mai repede ca melcul.
Clienții Poștei Române sunt speciali, merită tot respectul meu. Eu, de exemplu, nu reușesc să deosebesc adevăratul ghișeu de recomandate, că pe toate scrie la fel, dar numai unul e cel norocos. Al naibii, niciodată nu-l nimeresc din prima!
Si se mai plang de lipsa de performanta. Acolo s-a facut jaf, nu investitii.
…si niciodata nu e acelasi,nu?
Da, e la noroc sau intuitie.
Bre,
Eu am avut si o experienta fericita, cu o functionara amabila, care si-a facut treaba si care desi putea sa ma tepuiasca nu a facut-o.
Bine, asta dupa n’spe buseuri cu tantili de acolo.
Si eu stiu o don’soara de-acolo, cu care as vrea sa am o experienta fericita. Dar cu o floare, nu se face primavara. 😀