Viorel Hrebenciuc, între macropolitică și microeșecuri

Categoric, Viorel Hrebenciuc știe să capteze atenția și e capabil să se adapteze la orice audiență. Poți să-i reproșezi orice, dar, în esență, e unul dintre puținii politicieni profesioniști, o mașinărie aproape amorală, din perspectivă istorică. Chiar el spune: Douăzeci de ani din viața mea sunt puțini. Chiar față de anii necesari unei țări ca să se dezvolte. Alternativa la titlul acestui text e Mașina de aburi. Am renunțat, e inadecvat, am găsit ceva mai bun. Am avut, deci Divanul VIP, cu Viorel Hrebenciuc.

Cum spuneam, omul știe să te prindă, ăsta e talentul lui. Chiar și la întâlnirea cu bloggerii băcăuani a venit pregătit, făcuse minimul efort să ne frunzărească. Ba mai mult, i-a citit și pe cei de care știa că nu vor fi la întâlnire și i-a plăcut sinceritatea naivă a lui River. Știa și că unii bloggeri au părăsit Divanul.

Dar ăsta e stilul Hrebenciuc, vestit pentru modul cum creează așteptări solidare. Un ziarist din Bacău stă lângă telefon și acum, la zece ani după ce deputatul i-a zis „G., am ceva de vorbit cu tine, te caut”. Deh, naivități de ziarist cu gura căscată, dar o pățesc des și politicienii.

Politica mulțimilor mari

La Revoluție, a înțeles că valorile s-au amestecat, iar scara socială trebuia reconstruită. A condus câțiva ani Bacăul și s-a remarcat suficient cât să fie extras și pus șef de campanie al lui Iliescu. Rapid, a devenit negociator cu partidele, sindicatele, minoritățile, dar și pentru politica externă. Vorbește cu lejeritate despre cum a mânuit liderii unor sindicate cu milioane de membri. Acum pare simplu, dar atunci n-a reușit, până când nu i-a cointeresat politic pe unii ca Mitrea, Ciobea, Sârbu. Nu-și face un reproș din asta, pentru că e pe modelul sindicatelor germane sau britanice. Singura problemă, zic eu, e că acolo mecanismele sunt rodate, în timp ce, la români, a funcționat doar lăcomia sindicaliștilor.

Presa și tirajele fără efect

Cu tirajele ziarelor e lămurit, încă de când era zilnic pe prima pagină a României Libere, acuzat de corupție. Un timp, a fost îngrijorat – „mergeam pe stradă și aveam impresia că toată lumea a citit„ – dar și-a dat repede seama că sunt puțini cei care ajungeau să citească acuzațiile.

Percepția asupra influenței ziarelor și-a păstrat-o, mai ales că îi creează dificultăți în transmiterea mesajelor către alegători. „La partid, facem tot felul de strategii inteligente, dar populația nu știe că noi suntem deștepți, află accidental”, glumește el, dar problema e serioasă și o au toate partidele. Gradul redus de penetrare a presei, mai ales în mediul rural, face dificilă aplicarea unei strategii coerente și moderne.

Microeșecurile

Le-am numit microeșecuri, nu pentru că ar fi neimportante, ci pentru că sunt la nivelul Bacăului. Vorbind despre politica locală, preferă să pară aerian – nu poți fi criticat pentru ceea ce nu știi.

În 1992, de la PDSR, candida Vasile Chițac, pentru postul de primar. Șeful de atunci – și de azi – al organizației băcăuane era Hrebenciuc. El era și prefect al județului. Se amuză și acum că a aplicat o strategie total eronată, când s-a bazat pe directorimea firmelor de stat. „Făceam ședințe și ne iluzionam cu voturile din întreprinderi. «Tu aduci 3.000, tu 2.000…». Nu luasem în calcul că mulți dintre muncitori erau navetiști, deci nu votau în Bacău. În plus, strategia era greșită din start, pentru că ne bazam pe directorii de întreprinderi, dar aceștia erau urâți de oameni. Trebuia să ne apropiem de liderii informali.”

Al doilea motiv pentru care a câștigat contracandidatul CDR, Ioan Liciu, este apa. Chițac făcuse conducta de la Cărăboaia, ca să rezolve o problemă restantă de pe vremea lui Ceaușescu. Numai că țărăniștii au reușit să blocheze finalizarea lucrărilor, în apropiere de Bacău, iar apa n-a mai ajuns în urne. Era 1992 și PDSR pierdea alegerile în municipiu.

„Moda independenților” a pus bocancul lui Sechelariu pe gâtul Bacăului

Despre eșecul candidatului Constantin Apostol, din 1996, nu l-am întrebat, mi-a scăpat. Doar victoria lui Dumitru Sechelariu a explicat-o sec: „era moda independenților”.

„Sechelariu nu e creația mea”, susține Hrebenciuc. Abia în 2000 l-a adus în PDSR, deoarece sondajele arătau că, dacă mergea tot independent, Sechelariu trăgea după el în Consiliul Local și alți  independenți, ceea ce mărea eșecul social-democrat. Mda, e o explicație, dar în niciun caz o scuză. Calculul sec a pus Bacăul sub cizma lui Sechelariu încă patru ani deliranți, doar că să aibă PSD câțiva consilieri locali nerelevanți.

Spune că a rupt-o cu Sechelariu, după ce fostul primar și-a croit intrare directă la Năstase. Pe acesta din urmă, l-a avertizat că nu e în regulă, dar inutil, acum fostul premier regretă că s-a încurcat cu frații Sechelariu.

În 2002, fostul primar o luase deja razna, nu-i mai ajungea nimeni la nas, atitudine ce a culminat cu Marea Cârnățăreală din parc. Sondajele din 2004 indicau o intenție de vot de 70 la sută, dar prin redistribuire, iar Sechelariu n-a fost capabil să priceapă că avea doar 46 la sută. A pierdut și nu și-a mai revenit. ”Ca om, Sechelariu a crescut, iar acum asistăm la curba căzătoare. Așa e viața”, spune Hrebenciuc. Pufnește în râs, auzind că afaceristul a cerut garanții guvernamentale pentru Letea: Nici-o șansă!

„Berca este primul politician care dispare la anul”

Cum spuneam, preferă să pară un pic desprins de politica locală, atât căt să nu intre în detalii, pe care sigur le stăpânește. Principiul laissez faire laissez passer îi convine, când e vorba despre situațiile conflictuale. E mai ușor să spună că politica se face la București, nu 500 de metri în jurul Prefecturii, ca să justifice lipsa de răspuns la atacurile politice.

E convins că PSD merge în Bacău cu PNL, la alegerile de anul viitor, dar am impresia că va bifa, din nou, o dezamăgire. L-am urmărit pe Stavarache la Realitatea TV și Euro TV și l-am văzut foarte hotărât să spună nu.

Cine l-a trimis pe Berca să distrugă PDL Bacău? Râde: „Nu eu l-am trimis, și au am fost mirat că l-au pus președinte. Berca este primul politician care la anul dispare, pentru că e obligat să candideze la Primărie sau Consiliul Județean, unde va eșua”.

Românii și România

„Ne omoară ignoranța agresivă”, spune Hrebenciuc, despre politicieni, în particular, și români, în general. România modernă se vede și în statistici: jumătate dintre români își fac nevoile în fundul curții.
Dar mai e timp, suntem tineri, „România face 100 de ani în granițele astea abia în 2018”.

Despre întâlnirea cu bloggerii băcăuani, la Divanul VIP, au mai scris:

Viorel Hrebenciuc, la Divanul VIP – Kristofer.
Viorel Hrebenciuc, la Divan – Amalis.
H-ul: din cauza sau datorită? – Kaysha.
De vorbă cu Viorel Hrebenciuc – Inima Bacăului.
Regizorul din politica damboviteana – Ionuț Avram.
Divanul VIP: La poveşti Viorel Hrebenciuc – Talent irosit.

• foto: Kristofer93.com.