Sechelariu pleacă din PSD. Şi nu oricum, ci cu scandal. Ba onoarea, ba clondiru, ba nu-mai-ştiu-ce i-au rămas nereperate. Fostul primar acuză acum pe toată lumea, mai puţin pe Adrian Năstase, semn că la vînătoare se leagă prietenii mai trainice decît în iatacuri partinice. De fapt, omul e dus din partid încă de după alegerile pierdute la scor. De atunci a anunţat că pleacă şi nimeni nu s-a gîndit să ceară dovada demisiei. Proba a venit abia ieri, cu data de ieri, cînd Sechelariu a semnat în faţa ziariştilor o hîrtie către Năstase, să ştie şi acesta că s-a mai dus unul.
Nici nu mă gîndesc să iau partea PSD-ului – chiar ar fi o noutate – dar nu pot să nu constat că abia în pragul uşii de la partid s-a apucat Sechelariu să cîrtească împotriva grupului Hrebenciuc&Co. Pînă acum, fostul primar n-a văzut că ceva nu e-n regulă în PSD. Corupţia social-democraţilor de la putere i-a explodat în faţă abia după ce s-a văzut fără scaunul de la Primărie. Dacă e adevărat că Hrebenciuc i-a furat 10.700 de voturi în 1992, ce naiba o mai fi căutat Sechelariu după aia în PSD?
Am fost unul dintre foarte puţinii ziarişti care, la miezul nopţii dintre anii 1999 şi 2000, au fost de faţă la reînscrierea lui Sechelariu în PSD (fost PDSR). Am petrecut ora 12:00 la cumpăna dintre ani convorbind despre ce şi cum şi cît va fi fost prin PSD, după noua achiziţie. Tare mîndru mai era atunci Viorel Hrebenciuc de achiziţia lui. Deh! urmau alegerile şi PSD ar fi pierdut lamentabil, pentru că Sechelariu – independent încă – le luase tuturor faţa, cum se spune. I-o fi părut rău, nu i-o fi părut rău, după aia, eu n-am cum să ştiu. Certe sînt zvonurile că, de fapt, pe Sechelariu l-ar fi „executat” Iliescu, folosindu-se de mîna sa de încredere, Hrebenciuc.
Nici n-ai fi zis că Sechelariu e un disident în PSD, aşa cum vrea acum să se afişeze. Zice că e supărat pe Hrebenciuc deoarece acesta n-ar fi promovat tineretul. Evident, tineretul agreat de fostul primar, că altul nu era bun. Era stricat. Spune că tinerii au fost impuşi pe listele PSD cu forţa, în ciuda opoziţiei condamnabilului Hrebenciuc. Vom vedea acum, cît de curînd, funcţie de cîţi tineri îl vor urma pe fostul primar la noul său partid. Sechelariu crede că în urma sa se va forma o coloană de ex-pesedişti, dornici să se arunce în focurile creaţiei unui nou partid. Nici doctrinele nu sînt prea îndepărtate. Ce mi-e social-democraţie, ce mi-e creştin-democraţie. Tot una-i, în politica de pe la noi. Ce importanţă mai are diferenţa din sondaje! Sechelariu va încerca să aducă plocon noii sale iubiri pesedişti reformaţi la şcoala creştin-democraţiei originale de tip Becali.
„Am nevoie de imunitate parlamentară”, a spus ieri, vizibil odihnit, Sechelariu. Era evident că i-a mai trecut supărarea pe pierderea alegerilor. Dar nu de tot. Nu mai e supărat pe oamenii care nu l-au mai vrut. A găsit vinovatul: presa. Logic, nu? E cam ca treaba aia cu paiul din ochiul altuia… Şi chestia cu imunitatea m-a amuzat. Auzi! Ca să poată vorbi. Ca şi cum pînă acum n-ar fi avut pe unde să-şi arunce părerile. „Am foarte multe de spus”, mai zice omul. De ce abia acum, zic eu. De ce tocmai acum, cînd a pierdut partida, iar pînă şi mîrţoaga şi-a aruncat călăreţul din şa? Simplu. Din laşitate. Vorbeşte abia acum, cînd nu mai are nimic de pierdut. Sau, poate, de-aici încolo e în pericol să piardă totul? Cine ştie. Ei cu ale lor.
În aceste zile, mare fierbere pe la PSD, pe la sedii. Să meargă cu Sechelariu, sau să stea liniştiţi? Grea întrebare. Pe mulţi i-a promovat chiar Sechelariu, dar nu la fel de mulţi vor să se aventureze alături de el. Pînă se vor lămuri lucrurile, fostul primar spune că se simte ameninţat, dar ameninţă la rîndul său cu documente. Grea dragostea asta, politică. Pînă la urmă, şi onoarea, şi clondirul, le reperează oamenii. Că nu ai mereu la îndemînă un dom’ Mitică. Dar, cine ştie, după cearta asta, finalizată cu un „să-mi dai scrisorile-napoi”, Sechelariu se va trezi înapoi în PSD, după ce amicul său Becali se va alia cu Năstase. Tot pentru binele poporului.
Ziarul de Bacău 14 septembrie 2004
Lasă un răspuns